ours is the glory

[Guillaume J. Devereux]

• Cuvintele ei o uimira, si realiza in scurt timp ca aceasta se insela. Nu, nu avea de gand sa devina un lord Voldemort, nici macar jumatate din ceea ce devenise el ca persoana, ca fiinta, ca trup-netrup. Nu, era mult prea materialist pentru asta. Se iubea prea mult, si iubea si viata prea mult.
  "Nu, draga mea domnita, te inseli. As face orice pentru faima si avere, dar nu ceea ce iti inchipui. Nu mi-as fragmenta sufletul si nu as renunta la trup. Nu sunt Voldemort, si nici cei care incearca sa fie ca el. O sa fiu faimos si puternic in felul meu, prin alte cai"
  
  Concentrarea lui, insa, se duse pe apa sambetei cand aceasta se apropie de el, suflandu-i direct in fata. Nu ii putea rezista, stia asta, caci era mult prea imprevizibila si frumoasa. Un mister ciudat, o enigma pe care isi dorea s-o rezolve, dar la care nu era asa de sigur ca putea ajunge. Si inca nu isi pusese asta in cap, caci esecul il deforma. Veronique era mult prea puternica pentru el, si desi ii era greu sa recunoasca, era o femeie la care nu dorea sa viseze, tocmai datorita caracterului ei puternic.
  
  Era suta la suta sigur ca numele ei nu era Guidi, insa nu spuse nimic, si ramase uimit cand iesi din magazin. Dupa cateva secunde de priviri buimacite aruncate usii, saluta absent vanzatorul si iesi, lasandu-l pe acesta sa rasufle usurat.
  "Mademoiselle, te inseli", ii sopti el in ureche, in momentul in care ajunse langa ea.
  
  "Niciodata in viata mea nu mi-am dorit sa ma insor, sa las o femeie sa imi invadeze intimitatea. Pana acum, pot spune mandru ca am reusit sa ma feresc de toate gherutele acestea viclene. Trebuie doar sa stii cand sa te faci disparut"
  
  Ii zambi, mergand in acelasi ritm cu ea, dandu-si seama ca era la fel de inteligenta pe cat de frumoasa. O companie placuta.