ours is the glory

[Veronique A. Dupont]

• Izbucni in ras si incepu sa-l analizeze pe noul sau prieten din cap pana in picioare. Ii placea la nebunie indrazneala acestuia si admira faptul ca nu se lasa usor batut. Vedea clar ca putea foarte bine sa-i joace jocul, dar intrebarea adevarata era, pana in ce punct?
  
  'Faptul ca mi-ai luat verigheta nu inseamna ca nu mai sunt casatorita. Casatoria o porti in suflet, nu intr-o bijuterie' ii explica ea si continua sa surada usor, iar apoi ii lua mana dreapta intr-a ei. Ii desfacu pumnul si incepu sa-si treaca degetele subtiri de-a lungul palmei sale. Isi trecu apoi degetele printre ale lui si il trase dupa ea. Incepura sa alerge din ce in ce mai tare, iar oamenii ii priveau mirati pe cei doi vrajitori care daramau brate de carti si cosuri cu mancare ce le stateau in cale.
  Alergara asa pret de mai multe minute pana ce ajunsera in dreptul unei cladiri impunatoare facuta din caramida rosie pe a carui tencuiala cresteau plante agatatoare. Casa parea oarecum in ruina insa asta n-o opri pe vrajitoare din a-i elibera mana barbatului si a se duce sa bata la usa.
  Astepta nu mai mult de cateva secunde pana ce usa de stejar se deschise, iar in pargul ei aparu o femeie slaba si tanara a carui par negru fusese tuns pana aproape de piele.
  
  'Signora Guidi' zise femeia privind-o sceptic si apoi se dadu la o parte din calea celor doi. Vrajitoarea intra si ii facu semn lui Jules s-o urmeze.