ours is the glory

[Guillaume J. Devereux]

• Lejeritatea si indiferenta cu care se comporta vrajitoarea il uimea peste masura pe barbat, insa ar fi renuntat de mult daca s-ar fi simtit in pericol, sau chiar amenintat. Se aseza langa ea pe canapea, lasand-o sa-i umble in par, desi nu era cel mai indicat lucru, avand in vedere ca asta i-ar fi amplificat acea dorinta care nu prea isi avea rostul in acel moment.
  
  Reflecta timp de cateva minute la intrebarea ei. Asta nu ar fi fost atat de greu, insa era mult prea lenes, iar acest efort presupunea sa-l vada pe tatal sau, si sa incerce sa se impace, altfel nu avea cum sa ajunga la imensa lui putere, si la oamenii lui. Nu si-ar fi dorit sa faca asta prin forta, insa puterile lui in privinta magiei nu era intr-atat de vaste incat sa anihileze destui oameni pentru a-i baga pe ceilalti in sperieti.
  "Daca ma straduiesc, intr-un timp scurt. Tata are o slabiciune pentru mine, si oricum e pe duca, asa ca, daca vreau, si maine pot sa va am pe toti la picioare."
  
  Isi schimba pozitia intr-una mai degajata, privind slujnica aproape cheala, si se uita sceptic la Veronique. Ce tot era cu sotul asta?