ours is the glory

[Guillaume J. Devereux]

• Guillaume o privi pret de cateva secunde lung, incercand sa isi imagineze cum ar fi fost daca gluma ea s-ar fi implinit. I-ar fi placut s-o aiba ingenuncheata, desi ea nu parea deloc tipul, insa tot era o idee la care visa, si la care spera. Si cu cat se gandea mai mult la ea, cu atat mai mare devenea dorinta de a avea, fie si doar pentru cateva minute. Se intoarse sprea ea, admirandu-i picioarele lungi si frumoase, insa isi inabusi instinctul de a face ceva stupid.
  "In lumea asta exista doar doua tipuri de oameni: care merita si cei care nu merita sa traiasca. Noi doi meritam, si asta pentru ca nu ne pasa de cei din jur, cei slabi, cei care nu merita. Cei care se zbat, si care nu reusesc."
  
  Ii asculta ganditor intamplarea cu slujnica, si se gandi ca el probabil ar fi invatat-o minte mult mai dur, insa Veronique avea dreptate: fiecare era liber sa plece, mai putin sclavii. Iar sclavii lui trebuiau tinuti in frau, insa asta era alta poveste.
  "Saraca? Nu cred. Slujnica ta este dintre cei care nu merita. Daca ar fi meritat, ar fi trebuit sa te infrunte si sa plece de mult. Dar sa plece, nu sa fie prinsa. Nu e deloc desteapta", concluziona el, prinzandu-i barbia intre degetele sale si privind-o in ochii ei de un verde patrunzator.