one hard ring of bell

[Ivy Thibault]

• Ivy se întoarse spre nou-venită, speriată. Da, devenise patetică. Putea să fie duşmanul. Putea să fie cineva, care s-o fi prins fără avertizare. Însă ea nu fusese atentă. De când devenise ea aşa de visătoare? În faţa ei, cu obişnuitul ei farmec, stătea Veronique Dupont, atât de temută de atâţia vrăjitori. O ţinea minte încă din şcoală. Chiar dacă ea era mai mare, nu credea că există vreun vrăjitor sau vrăjitoare care să o fi prins pe Ronnie la şcoală fără să o observe.
  
  Era o femeie extrem de frumoasă, cu acel farmec aparte, ce făcea fiecare mişcare să fie graţioasă şi irezistibilă. Dintr-o dată, Ivy se simţea stupid, îmbrăcată în rochia ei zdrenţuită. Flutură o dată bagheta, având grijă să nu o îndrepte spre Ronnie, pentru a nu o considera o ameninţare, şi rochia fu înlocuită de obişnuitul ei costum de piele neagră, ultimele urme de machiaj îi fură şterse de pe faţă şi părul îi fusese prins într-un coc perfect. Inspiră adânc în piept şi consideră că acum putea să îi răspundă fără să îi tremure vocea sau să sune patetică.
  
  "Posibil," spuse fosta viperină. "Însă îmi plac locurile sălbatice."
  Zâmbi, uitându-se puţin în sus la femeie. Rar găseai oameni maturi care să nu îi întreacă cei 160 de centimetri ai ei.