the night is dark and full of terrors

[Guillaume J. Devereux]

• O sa mori de la draciile astea, ii spusese cineva acum ceva timp, referindu-se la zecile de tigari pe care le consuma pe luna. Insa cui ii pasa? El nu avea sa fie doborat de asa ceva, el avea sa moara pe campul de lupta, rapus de vreo vraja a unui tampit, la comanda rivalilor sai. Si, ca tot veni vorba de vraji si armate, isi dadu seama ca era in intarziere. Nu prea o vedea pe Veronique persoana cea mai rabdatoare din lume, asa ca mai bine facea sa se grabeasca. Inchise ochii, concentrandu-se pe conacul ei, si Disparu, Aparand chiar in fata portii.
  
  Mai trase un fum din tigara abia inceputa, apoi o arunca in iarba, batand la poarta, asteptand nerabdator ca cineva sa deschida. Cand in sfarsit acel cineva isi misca fundul, barbatul ii arunca o privire crunta, ii spuse numele, si fu condus pana in fata usii unde pesemne ca se afla frumoasa lui stapana. Fu pe cale sa bata la usa, insa se opri pe ultima suta de metri cand auzi zgomotele dinauntru si pana la urma o deschise, zarind tanara vrajitoare in mijlocul unui acces de furie. Se apropie de ea incet, prinzand-o brusc de maini, si intorcand-o cu fata spre el.
  "Stiu ca ai bani, dar ai mila pentru nenorocitii care se chinuie", spuse el, privind-o intr-un mod strengar, apoi incepu sa rada, dandu-i drumul. "Mila, da-o naibii de mila!"