call me

[Michael Stark]

• Stark zambi cand il vazu pe Kurt si ii intoarse imbratisarea de urs. Cand se desprinsera, el isi scarpina absent ceafa incercand sa ignore faptul ca statea in acea camera cu ea, cea la care nu reusise sa nu se gandeasca in ultima luna. Singura care ii franse vreodata inima, care il facuse sa se simta slab. Ura sa se simta slab. O urase pentru cateva saptamani. Nu se putuse abtine. Ophelia ii calcase in picioare fiecare paritica din suflet, nu inainte sa il rupa in bucatele mici mici.
  
  Ridica din sprancene insa, intrigat cand vazu ce efect avea Kurt asupra femeii. Oare era sub Imperio? Sau nu? Poate voia sa rascumpere anii pe care ii irosise incercand sa il distruga pe Kurt. Era o prostie, insa inca se gandea ca era posibil ca Ophelia sa se schimbe, si, cel mai important, sa se intoarca la el. Nu spunea ca ar fi acceptat-o. Bine, spunea asta.
  
  Isi adanci mainile in buzunare, tresarind usor la auzul vocii ei.
  "Ophelia nu se insala," zambi el, intorcandu-se catre Kurt. "Hai sa vorbim si sa spunem ca nu e aici, poate daca o bag in seama da fuga pana la ordin sa spuna ca iti sunt complice."