the night is dark and full of terrors

[Guillaume J. Devereux]

• Ii privi pe cei doi, care se aflau in fata lui, si se rezema de spatarul scaunului, rumegand vestile primite de la Malfoy. Se pare ca armata pe care incerca s-o stranga el era putin cam nenumeroasa si slaba. Ei, atunci aici trebuia sa intervina el. Se rezema in coate pe masa, privind-o pe Veronique, fara sa il bage in seama pe barbat.
  "Draga mea miss Dupont, din nefericire, ceea ce iti incredintez eu nu este la fel de bun ca acest Malfoy", raspunse el, prefacandu-se profund afectat.
  
  Norocul statea de data asta de partea lui, intrucat tocmai se intorsese din Franta, unde tatal lui ii incredintase, prin moartea sa, intreaga avere a familiei, imperiul Devereux, iar acum statea in fata lor, la fel de mandru si de decent ca si Veronique. De data asta, chiar putea spune ca isi permitea orice, si ca totul era al lui. Destinul le aranjase bine.
  "Ceea ce iti pun eu la picioare este armata tatalui meu, care de cateva ore este armata mea, si care au jurat loialitate si supunere nu numai lui Jaques Devereux, dar si noului lor comandant, adica eu. Sunt destui oameni cat sa asediezi un oras, iar cu putin noroc, voi mai aduce in serviciul nostru si altii", continua el, sigur pe sine.
  
  De data asta nu se mai dadea mare, nu se mai lauda cu ceva ce nu era al lui. De data asta chiar avea dreptate. Alianta Dupont-Devereux era acum, spera el, mai stransa ca niciodata.
  "Imperiul iti va in curand la picioare"
  
  Totusi, probabil ca parea slab in fata tuturor. Un barbat sa se supuna unei femei? Da, putea fi slab, insa nu era. El nu se supunea oricarei femei, si nu o facea pentru iubire, sau alte lucruri prostesti si sentimentale. El o facea pentru glorie si putere, iar in acest moment, doar prima mai lipsea pentru a intregi cupa dorintelor sale.