the night is dark and full of terrors

[Veronique A. Dupont]

• Isi sprijini trupul de spatarul scaunului, tinand strans bratele acestuia si isi inchise ochii. Kurt avusese dreptate, ea trebuia sa ia decizia finala. Acest lucru ii placea pentru ca ii amintea ca are controlul total asupra intregii operatiuni, dar in acelasi timp o nelinistea gandul ca ar fi putut lua o decizie gresita. Guillaume nu avea pe deplin dreptate. Vietiile oamenilor erau cu adevarat importante, iar ei nu-i placea sa se gandeasca ca si-ar punea in pericol sustinatorii, cei ce erau in stare sa faca orice pentru a o ajuta sa-si cladeasca imperiul utopic.
  
  'Dragul meu, chiar daca stii mai multe despre razboi decat stiu eu' incepu ea pe un ton batjocoritor. O deranjazase faptul ca ii vorbise precum unui copil ce nu avea habar de nimic. Stia mai multe decat el pentru ca trecuse prin incercari ce o schimbasera complet si nu avea de gand sa se lase umilita de un pusti care nu gustase niciodata cu adevarat aroma amaruie a tragediei. '...trebuie sa intelegi ca in postura in care ma aflu n-ar fi tocmai inteligent sa incep sa-i omori pe toti ce-mi stau impotriva. Pentru inceput trebuie sa-i atragem de partea noastra cu promisiuni, abia mai tarziu ii vom forta sa ni se alature. Am nevoie insa sa stiu ca am macar cativa oameni de partea mea care ar fi in stare sa treaca si prin foc pentru a indeplini cauza noastra' continua vrajitoarea. 'Stiu ca esti de parere ca oamenii se tem de moarte mai tare decat orice, dar nu este asa. Sunt vrajitori care si-ar lua viata singuri doar pentru a nu fi nevoiti sa infrunte mania unui tiran.'
  
  Il privi de aceasta data pe Kurt si isi puse ambele maini pe masa, desfacandu-si palmele si asteptand ca vrajitorii sa i le ia intr-ale lor. Acel gest putea fi vazut ca unul ce denota afectiune, dar nu era chiar asa. Cel putin nu integral. Veronique stia cat de nesigur se simtea Kurt cand trebuia sa intre in contact fizic cu o alta persoana si voia neaparat sa se foloseasca de acel mic detaliu. Prin acel gest ii cerea vrajitorului sa-i demonstreze ca ii este loial. Lui Jules nu-i cerea sa-i demonstreze nimic pentru ca stia ca el nu ar fi ezitat sa-si treaca degetele printre ale sale, dar incerca sa nu-l faca sa se simta discriminat. Avea nevoie de amandoi la fel de mult.
  'Nu vreau sa ranesc pe nimeni' sopti, zambind dulceag, 'deocamdata.'