the night is dark and full of terrors

[Guillaume J. Devereux]

• Guillaume se uita buimac la Veronique, dupa care incepu ii stranse mana intr-a lui, privind-o pentru prima oara cu devotament. Ii parea bine ca avea incredere in el, insa se inselase complet, si nu avea ca asta sa-i stea ca piedica. Ii privi parul lung, impletit, si isi drese glasul, ignorand prezenta barbatului, care se uita batjocoritor la el.
  "Te inseli, scumpa Veronique. Nu am de gand sa ucid pe nimeni. De fapt, amandoi v-ati inselat in privinta mea. Nu am sa ucid nici un inamic, ei sunt pionii cheie in tot acest razboi", spuse el, din ce in ce mai inflacarat.
  
  Ii era putin cam greu sa creada ca ei, in tot acest timp, intelesesera ca acele "vieti in minus care nu sunt daunatoare" se refereau la dusmani. Nu, nici pe departe. Vorbise numai si numai despre armata lui. Daca oamenii sai aveau de gand sa-l abandoneze, atunci vietile lor si ale familiilor lor aveau sa dispara.
  "Bine, am sa-i fac pe oameni sa te iubeasca si sa creada in tine. Sa te respecte ca pe o regina, asa cum meriti. Si am sa-i rasplatesc pentru efortul depus. Banii le sunt cu adevarat necesari in aceasta clipa, si asa vom castiga teren in fata lor"
  
  Se intoarse spre Malfoy, incercand sa repare inexistentele neintelegeri dintre ei.
  "Domnule Malfoy, nu ne-am intepat cu nimic unul pe altul, si macar de dragul lui Veronique, prefa-te ca ma agreezi."