Paralyzer

[Spencer Gray]

• Prinse o suvita satena pe care incepu sa o invarta printre degetele-i lungi de pianista. Avea sentimentul ca uitase ceva. Ceva important, esential. Dar ce naiba?! Aruncandu-si suvita peste umar, soimita se rezema cu umarul de peretele privind pe fereastra. Isi incrucisa bratele la piept lasandu-si capul sa atinga usor coltul de piatra. Ofta prelung intreptandu-si pupilele catre luna. Astrul ceres era singurul care lumina incaperea intunecata, partial, cei drept.
  Alti pasi pe coridor. In mod logic ar fi trebuit sa ii auda dar Spence era unde va intre realitate si visare. Tresari usor cand usa se deschise iar cand roscata cazu in genunchi, satena facu un pas spre ea.
  Esti bine?! Intreba aceasta. Inafara unor genunchi prafuiti probabil ca nu mai avea nimic. Nu iti fa griji. Oricum nu faceam nimic. Ii raspunse Spencer in cele din urma.