Same old story

[Aylee L. Lovel]

• Tipul asta i se parea arogant. Foarte arogant. De ce nu pleca, odata ce ii aratase ca nu are nevoie de marele lui ajutor? Nu asa era normal? Daca simti ca nu esti dorit, ei bine, atunci pleci. Ea asa gandea. Insa se parea ca musafirul ei nocturn nu avea asa o gandire sanatoasa. Se aseza langa ea, imitandu-i actiunea. Ei ii placea sa stea si sa se uite la cer. La nori, la stele, la ploaie, depinde ce era in meniu in acel moment. Se parea ca in acel moment pentru el in meniu era ea. Ii simtea privirea atintita pe ea. Pufni cand il auzi vorbind iar de marea lui intentie de a o ajuta. Parea ea o domnita aflata la ananghie si nu isi dadea seama? Nu conta...
  
  - Nu ti se pare minunat ca ne-am intalnit aici fix acum? intreba el pe un ton visator.
  -Nu, i-o taie fata scurt. Mi se pare mai degraba enervant sau poate ceva manifestare foarte urata a karmei pentru greselile mele de pana acum. Insa minunat nu e un cuvant pe care l-as folosi.
  
  Inca nu intelegea ce tot vroia asta de la ea. Ridica din umeri si se culca la loc. Putea sa il auda vorbind si din pozitia aia. Il auzi zicand ceva de frumusete si holbat, insa nu il baga in seama. Poate ca era bolnav. Sau poate ca cineva il blestemase. Da, asta ar fi explicat comportamentul ciudat si vorbitul de lucruri fara sens. Sau poate ca toti prietenii lui s-au aruncat de pe o stanca, iar acum saracul isi cauta companie noua. Si nu era prea priceput la asta. Asta ar explica si de ce s-au aruncat ceilalti de pe stanca. Spera pentru binele lor ca fusese o stanca inalta. Sau...
  Ce stea frumoasa! ii placeau stelele mari si stralucitoare. Desi cunoastea aproape fiecare constelatie, ii placea sa formeze imagini noi din stelele pe care le vedea. Uite, aia are forma de mar, isi zise, incepand sa rada. Isi dadu seama ca purtat o conversatie foarte interesanta cu sinele sau interior inainte de a vedea marul, insa nu isi amintea depre ce era vorba.
  
  -Auzi? Pe tine te-a parasit iubita, sau ceva de genu?