the night is dark and full of terrors

[Guillaume J. Devereux]

• Ii zambi multumit lui Malfoy, si se aseza mai confortabil pe scaunul captusit cu catifea rosie, incepand sa bata domol darabana pe masa. O privi gales pe Veronique, apoi isi muta privirea pe fresca de pe tavan, continuand s-o priveasca lung si fascinant. Intr-un final, amintindu-si unde se afla, reveni cu picioarele pe pamant, fixandu-l cu privirea pe Malfoy.
  "Acum...cati oameni aveti, domnule Malfoy? As putea sa vi-i las in conducere, insa daca vrem ca acest razboi sa fie in favoarea noastra, trebuie sa avem o armata organizata. Stiu ca tineti la mandrie, si va este greu, insa vreau ca toti oamenii sa ma asculte, iar planurile mele nu prea au ocazia sa dea gres."
  
  Stia ca asta era partea dificila, intrucat un Malfoy era mult prea tantos si arogant pentru a primi ordine de la un reprezentant al unei familii la fel sau mult mai puternice ca ei. Isi inchise pleoapele pentru cateva secunde, insa renunta sa mai devina neatent. Asta nu era in favoarea lui. Se uita la Shadow, lupul lui, care ocupase scaunul de langa el, si isi pusese somnoros capul pe labele ce se odihneau pe masa. Incepu sa-i mangaie blana matasoasa, in timp ce creatura isi atintise ochii de onix pe Malfoy, fiind pregatit, in ciuda somnolentei, sa atace la primul semn ca lucrurile nu mergeau bine.