--&& i solemnly swear that i am up to no good ;;

[Gaspard Müller]

• Îşi trecu degetele prin păr şi slăbi doar puţin de tot nodul cravatei, căci i se părea că-l strânge de gât. Privirea i se opri asupra unei femei care plângea şi Gaspard privi nervos cum bărbatul care era cu ea începe să ţipe, spunându-i să tacă. Vru să meargă la ei, dar ceva, în interiorul căpşorului său, îi şopti că e mai bine să stea în banca lui, aşa că se potoli. Murmură ceva nemulţumit şi strânse din dinţi, pentru a se abţine să stea potolit. Îşi îndreptă privirea spre un angajat ce se opri lângă el, să-l întrebe dacă ştie pe unde era domnişoara Isseult. Tânărul ridică din umeri, căci sincer, habar nu avea şi apoi îl privi cum pleacă.
  
  Îşi aranjă cămaşa neagră şi oftă, realizând că până la urmă tot trebuia să meargă şi să se ocupe de treburile lui. Îşi aminti între timp că trebuia să întrebe un coleg de la Departamentul pentru Jocuri si Sporturi Magice, despre nişte reguli care trebuiau aplicate în cadrul unor jocuri şi se hotărî să mai zăbovească puţin, înainte de a merge să-l întâlnească. Atenţia îi fu atrasă de vocea unei tinere, iar Gaspard se întoarse spre ea şi afişă un zâmbet şarmant când o văzu pe Veronique.
  -Bună ziua, domnişoară Dupont, spuse calm şi îi cuprinse palma cu a sa, sărutându-i-o. O privi în ochi zâmbind.
  -Să fiu sincer gândul de a intra în birou în această seară m-a speriat, aşa că am vrut să pierd puţin timpul pe aici. Dar acum, probabil mă voi îndrepta spre biroul domnului Rogers. Dar dumneavoastră? întrebă, încă zâmbind.