Misunderstood

[Aylee L. Lovel]

• Mai trecura cateva minute in cea mai mare liniste. Se hotara ca daca tot nu avea ce face, nu era nici un motiv pentru care sa se ascunda. Cu o miscare lenesa isi dadu gluga pe spate, lasandu-si la vedere parul negru crestat de cateva suvite rozalii. Acum ca se aratase, incepuse sa zambeasca tuturor oamenilor care se uitau in directia ei. Nu ii placea sa o stie lumea de persoana nesimtita sau uracioasa, chiar daca erau oameni carora le-ar fi dat foc intr-un loc public, in vazul tuturor. Insa nu functioana asa. Din acest motiv punea un zambet si ii omora pe toti pe o raza de 50 de metri doar in mintea ei.
  Usa se deschise, iar Aylee isi ridica privirea. Un tanar imbracat destul de elegant pentru acel loc intra, salutand politicos multa lume. Isi comandase un ceai, dupa care incepu sa se uite in jur, cautand probabil pe cineva anume. Sau pur si simplu companie, isi zise fata dupa ce observa ca acesta se indrepta in directia ei. Trebuia sa gandeasca repede.
  
  -Ocupat? intreba strainul privind-o in ochi, afisand un zambet sarmant. Aylee ii intoarse privirea, zambindu-i mieros, ca intr-o reclama de pasta de dinti.
  -Depinde, raspunse ea, cu o privire strengara in ochi. Cu ce intentii vi?
  
  Era atat de curioasa de raspunsul strainului ca si de persoana lui. Nu parea genul care sa frecventeze localurile de teapa Ceaunului Crapat, asa ca i-ar fi placut sa afle mai multe depre povestea lui. De asemenea, nici zambetul nu era ceva peste care sa treci cu vederea, asa ca de ce nu? Seara ei incepea sa devina interesanta. Isi ridica ceasca de ceai, inghitind cateva gurii din lichidul ce de pe acum mai era doar caldut.