Say what you want,because i don't care

[Colin Hawkeye Rovson]

Lua o alta piatra si ii studie cu atentie marginile colturoase. Avea temperatura pamantului pe care statea si era aspra la atingere. Hawkeye ofta scurt si arunca piatra cat colo.
" M-am plictisit" zise el cu voce tare, desi se indoia ca putea sa-l auda cineva. Da, stia cati elevi isi pierdeau vremea prin Padurea Interzisa, in ciuda faptului ca era... ei bine, interzisa. Nu ii judeca. El nu rezistase niciodata ispitei si, din moment ce persoanele pe care le respecta, prietenii din anii mai mari, nu isi stapaneau impulsul, de ce ar face-o el?
Se ridica printr-o saritura energica si isi scutura blugii. Picioarele il intepau usor, iar spatele ii multumi cand el se indrepta. Ii placuse mereu sa se intinda pe pamant si sa fie pentru un timp singur, doar el si gandurile. Dar ce era mult, era prea mult pentru tanarul Soimean.
Se uita din reflex in jurul lui, cercetand locul in care statuse. Nu uitase nimic pe jos, desi uitase ca nu-si luase roba cu el. Mda... De cand isi pierduse prima roba in felul asta, iar una din prietenele sale de Casa ii facuse capul calendar, Cols se obisnuise sa fie mai atent cu lucrurile lui.
Hawkeye isi baga adanc mainile in buzunarele blugilor si incepu sa mearga agale prin padure, fluierand in surdina. Sunetul constant si domol al melodiei fluierate se transforma brusc intr-un ow! cand privirea ii pica pe micul pui de tigru din fata sa. Unu la mana, era un pui ce i se parea tare mandru. Doi la mana, ce naiba cauta un tigru pe domeniile de la Hogwarts. Trei la mana... Nu, nu era niciun 'trei la mana'. Se apleca usor spre el, cu o expresie precauta pe chip, in ciuda zambetului binevoitor.
" Te-ai pierdut, amice?" intreba el.