Vin la apus!

[Devon d'Madreville]

Prin minte i se invarteau felurite ganduri, toate nebune si fara sens. Isi ridica capul uneori din scrumiera ce brusc il fascina doar ca sa priveasca tavanul sau pe sora sa, ce isi bause toata berea. Isi permise sa mai comonde inca doua, stiind prea bine ca Isseult nu se lasa prea usor de la alcool.
Devon se pleca pe spate si mai trase doua fumuri din tigare, apoi o lasa sa cada in scrumiera deja plina. Sora sa si-o stinse deasemenea, lucru neobisnuit pentru ea. Barbatul ranji si astepta tacut, ca un copil ce astepta indrumarile mamei.
Dau in cazul sau, ordinele. Brusc ii veni in minte cum ar fi fost daca el nu pleca de acasa si parintii sai nu ar fi murit. Probabil ca acum nu mai era un razvratit si ca nimeni nu ar mai fi avut impresia ca el e un derbedeu, sau chiar oaia neagra a societatii.
In cel mai simplu caz de imaginat, Devon era acum pieptanat si gelat, cu paru-i blond pe spate. Imbracat cu o camasa frumos apretata, cu multi butoni cu blazonul familiei. Atinse manseta bluzei si realiza ca inca ii mai avea
Blondul tresarii ca prin vis cand ii auzi numele tinerei Citi pe fata surorii sale ca nu e ceva de bine.
-Ce? Ce a patit Cloud? o intreba, maraind, si se ridica brusc, lovind masa cu pumnul, insa se lasa jos dupa ce realiza ca acest gest ii putea fi interpretabil.