and you realise i was never perfect from the start

[Agnes Marie Lovel]

• Dimineata, ea era deja treaza. Avea niste cearcane urate din cauza ca nu dormise prea bine, acesta fiind un motiv in plus pentru care ea sa fie irascibila.
  Isi imbraca blugii bleu, tenisii rosii si tricoul bleumarin. Se asigura ca nu lasase mizerie in urma ei si cobori nesigura scarile. Spera ca vor avea parte de micul dejun si ca nu le va arata informatiile si planul pe stomacul gol.
  Ralph era un om impunator, deci nu ar fi acceptat ca ea si fratele ei sa ii refuze oferta. Avea nevoie de ei. Avea nevoie de o armata.. insa din pacate Agnes facea deja parte dintr-una. Nu il putea parasi pe Kurt. Nu vroia sa aiba de-a face cu unchiul ei. Vroia doar sa scoata ceva informatii secrete de la el si dupa aceea.. bom!
  Ajunse intr-o sala intinsa, unde se afla o masa gigantica la care puteau sta vreo douazeci de oameni probabil. Se opri putin.
  "Buna..dimineata, lume!"spuse ea ceva mai incet, incercand sa-l gaseasca din priviri pe fratele ei si pe Aylee.
  Ii vazuse in sfarsit, insa pana la ei fusese impinsa si inghiontita de vreo cinci bucatarese si trei ospatari. Rasufla enervata cand in sfarsit ajunse la ei si isi puse mana pe umarul lui Klaus.
  "In-in sfarsiit!"