Sare pe rana.

[Devon d'Madreville]

Se simtea in sfarsit... altfel. Altfel decat fusese crescut de omul rau al societatii. Tanarul deschise ochii si analiza lucrurile din jurul sau, imediat ce ea rupse sarutul. Doar ea era interesanta. Devon isi trecu putin limba peste buze si se gandii ca tanara avea gust de miere.

Blondul zambii cand ea incepu sa rada dupa ce se fastacii mai bine de cateva minute. Inainte sa realizeze, amandoi se trezira uzi din acel vis frumos. Defapt, nu era vis. Era realitatea dulce .

-Haide inapoi. ii spuse, si se apleca inspre ea, sarutand-o din nou, ca mai apoi s-o ai in brate si sa porneasca impreuna pe aleile lungi, inspre Spitalul Sfantul Mungo, ce se ridica falnic in fata lor, ca o cetate pe cea mai supla colina. Devon zambi calm, inchizand ochii pentru un moment si gustand din plin aroma picaturilor de apa. Cuvintele erau de prisos, si oricum tacerea noptii intunecate avea sa absoarba orice litera. La inceput a fost gestul, iar asta conta.