Kiss me hard before you go

[Isabella River]

___________________________________________________


___________________________________________________

And I'm the one you can never trust,
'Cause wounds are ways to reveal us.
" And I just kept telling myself.. 'Run. Just run. As fast as you can. As long as you can.' "

• Nu m-am priceput niciodata la incheieri, nici la introduceri, asa ca probabil ma voi arunca in miezul a ceea ce voiam sa scriu si daca intelegi ceva - bine, daca nu - bine.
  Un lucru.. important, as spune eu, este ca, aparent, pot scrie numai cand ma simt la pamant, sau din contra, sunt foarte bine dispusa.
  
  Intotdeauna am crezut ca sunt o persoana optimista si ca incerc sa vad doar partea buna in oricine si orice - si nu m-am inselat, cel putin, nu in ceea ce priveste a doua parte.
  Sunt pesimista. Sunt cea mai pesimista persoana care exista. Intotdeauna o sa ma tem sa incerc ceva nou, mereu o sa-mi fac griji in legatura cu deciziile pe care le iau si voi ezita in fata a orice imi produce nesiguranta.
  
  Sunt schimbatoare ca vremea - acum sunt fericita, imediat dupa sunt la pamant cu moralul. E ciudat si frustrant si nu e nimic bun in asta, cum obisnuiam sa gandesc inainte.
  Din cauza asta uneori ma simt rau si ma tot gandesc la trecut si intamplari din trecut - intamplari care defapt nu sunt decat amintiri si locul lor este in trecut. Stii, de asta sunt doar ganduri - nu te pot afecta in niciun fel. Fals. Te pot afecta. Si inca destul de tare.
  
  Chiar daca pare in prima faza ca ma incred foarte usor in oameni - ugh, asta va fi greu de explicat - nu e chiar asa.
  Sta in natura omului sa minta, sa dezamageasca - tocmai de aceea te vei lovi de aceste doua aspecte pe parcursul vietii tale mai mult decat te vei "lovi" de persoane care chiar tin la tine si merita increderea ta.
  "Cel mai bun prieten" ? Ha. Imi pare rau sa iti spun, dar si el te va trada intr-un fel sau altul pana la urma. Asa e omul.
  Iar eu nu mai am incredere totala in nimeni - adica.. nimeni, oricat de apropiat mi-ar fi. Pot sa iubesc persoana respectiva, odata ce mi-a tradat increderea.. s-a dus. De tot.
  
  Asta nu imi schimba cel mai mare defect - si anume ca pun totul la suflet. Orice as face, mereu voi ajunge sa sufar din acest punct de vedere. Ma atasez prea repede de oameni, ajung sa tin prea mult la ei si daca ma ranesc, oricat de putin, se simte de zeci de ori mai dureros.
  Din nou, mi-am dat seama ca si asta e un defect.
  
  Ceea ce e surprinzator, este ca desi sunt asa slaba de inger, am o parere puternica despre orice fel de relatie, fie ca e de prietenie sau mai mult - la baza ei, sta respectul. Fara el, n-o sa ajungi nicaieri.
  Ca sa ajungi ceva in viata, trebuie mai intai, sa respecti si sa fii respectat. Pentru ca nu e nimic mai special decat sa fii respectat de cineva. Insa acest lucru nu se va intampla daca nu inveti sa respecti si tu la randul tau.
  
  Sunt orgolioasa - foarte. Daca stau bine sa ma gandesc, doar in foarte putine cazuri - dar n-am de gand sa spun despre ce e vorba - mi-am calcat pe orgoliu si am rezolvat eu situatia cumva.
  Asa ca daca observ ca ma calci pe coada si "faci pe inteligentul", evident ca voi raspunde cu aceeasi moneda.
  
  Ma enervez foarte repede. Si din nimicuri. Mda, e si asta un punct slab.
  Adevarul e ca nici nu stiu cum sa opresc asta. Si cel mai rau este ca atunci cand ma enervez, spun lucruri pe care in alte circumstante nu le-as zice - si ajung sa le regret la un moment dat.
  
  Incerc mereu sa-i multumesc pe toti - imi spun mereu ca intr-un fel sau altul, trebuie sa existe o cale ca toti sa fie multumiti.
  Dar stiu ca este imposibil. Si am momente in care renunt si ii dau naibii pe toti si tot ce vor ei - dar nu dureaza prea mult. Imi pasa prea mult ca sa pot uita pur si simplu.
  
  Sunt genul de persoana care se bucura de fiecare moment - mai ales cand e vorba de ceva ce astept de multa vreme, evident, ca orice om. Dar in acelasi timp, ma gandesc si la diferite moduri de a pastra momentul viu - vreau sa creez amintiri, sa le am pentru mine si pentru ceilalti, in momentele in care poate voi avea nevoie. Nu conteaza daca asta inseamna sa scriu tot ce mi se pare important sau sa fac multe poze sau sa filmez.
  Eu una nu cred ca imi pierd timpul si ca nu traiesc clipa - ci din contra.
  
  Am un singur vis. Nu stiu daca il voi realiza vreodata. E ceva ce vine si pleaca - dar niciodata nu dispare. Insa e prea dificil si m-ar costa prea mult, prea multe sacrificii ca sa pot realiza asa ceva.
  Timpul si modul in care ma va schimba el, va decide pentru mine.
  
  Imi iubesc prietenii. Si cred ca sunt printre putinii care o si arata in mod constant. Multi sunt reci si distanti uneori - e ceva ce apreciez si as vrea sa am o asemea.. calitate. Dar nu pot.
  Fiecare joaca un rol important pentru mine. Si pe fiecare il tratez altfel. Nu o sa vorbesc cu Cristina niciodata in felul in care vorbesc cu Alex, nu o sa vorbesc cu Alex niciodata in felul in care vorbesc cu Dragos si asa mai departe.
  
  Idealizez totul. Absolut totul.. Si realitatea nu-mi confera intotdeauna ceea ce vreau eu. Insa sunt multumita.
  Dar niciodata nu m-am indragostit de ideea de a iubi - este cea mai mare greseala pe care un om o poate face. E gresit.
  Eu il iubesc si stiu asta.. si dupa doi ani, cand il vad, e mereu ca prima data. Daca as putea sa ma intorc in timp si sa schimb ceva - nu as face-o. Lucrurile s-au intamplat cu un motiv si nu e bine sa incerci sa schimbi asta in vreun fel.
  
  P.S. - Stii cine incepe o propozitie cu Adevarul e.. ? Cel care minte.