home sweet home

[Lexie Stryder]

• Lexie rase cand ii auzi vocea lui Kurt si ii dadu mana la o parte, intorcandu-se spre el cu un zambet. Nu trebuia sa se strecoare asa pe la spatele oamenilor, o putea patea rau. Se ridica de pe fotoliu si se intoarse spre barbat, imbratiasandu-l prieteneste.
  "Ai intarziat," puncta ea, pe acelasi ton distrat pe care i se adresase si el.
  
  Isi lasa paharul cu apa pe masuta de sticla de langa ea si se indeparta un pas de Kurt, studiindu-l discret. Adevarul era ca Lexie nu era chiar convinsa ca alegerea de a renunta la tot tratamentul indicat de Vindecatorii de la Sf. Mungo era buna. Pentru ca Kurt era pe moarte si acum cateva saptamani. Totusi, parea in regula. Domn, ca de obicei, cu robele lui negre in spatele caruia Lexie nu voia sa se gandeasca ce se ascundea, parul aranja, pielea neobisnuit de alba si umbrele negre de sub ochi care nu dispareau niciodata.
  
  Cu pielea perfect intinsa pe fata care nu ii arata varsta. Insa acum nu il chemase pentru asta. Kurt fusese alaturi de ea cand incepuse sa construiasca acea casa si acum ca o terminase voia sa o vada.
  "Un tur?" sugera tanara vrajitoare cu un zambet.