one more time

[Ivy Thibault]

• Ivy merse alături de Kurt, uitându-se curioasă în jur. Această închisoare aproape că îi ajunsese casă de multe ori, când Aurorii o urmăreau. Ceea ce o făcea să se simtă mai bine era faptul că erau şi aici câţiva dintre cei care o voiau moartă cu siguranţă. Şi Ivy ştia foarte bine că nimeni nu o putea atinge cât timp era sub protecţia familiei Malfoy- sau a lui Kurt. Aşa că se bucura în linişte de suferinţa lor.
  
  Când auzi numele celor doi evadaţi, Ivy crezu că era un fel de glumă. Klaus Wildrig era mort, şi ea nu mai avea nicio rudă în viaţă. Niciuna în afară de Julieta. Toţi erau morţi. Aşa că era sigură că era o greşeală la început.
  Dar îl văzu pe Kurt începând să tremure şi îl prinse de braţ, neliniştită. Dacă Klaus era întra-devăr în viaţă, asta însemna că voia răzbunare, nu? Şi nu cumva tatăl lui Kurt îl plăcuse mai mult pe Klaus decât pe fratele său geamăn? Asta ar însemna că Benjamin Wildrig l-ar susţine pe Klaus? Şi cei doi ar putea cu uşurinţă să îşi creeze o armată ce l-ar distruge pe Kurt.
  
  "El nu e-?" începu Ivy, dar nu putu să continue cu atâţia oameni ce îi priveau şi ascultau.
  
  Ceea ce o deruta şi mai tare era Michel Thibault. Habar nu avea cine era şi o parte din ea era chiar curioasă să afle. Din câte ştia ea, pe mama ei o chemase Edie, deci nu putea fi ea. Însă posibilitatea de a se putea întâlni cu o altă rudă de-a ei îi dădea o senzaţie de speranţă şi frică.