And , finally, I'm not scared

[Calliope A. Dubois]

• Ofta scurt si continua sa-l priveasca cu tristete. Nu era adevarat, chiar daca facuse lucruri ingrozitoare tot trebuia sa-si gaseasca linistea. Orice suflet ratacit chiar daca a facut lucruri ingrozitoare la viata sa trebuia sa-si gaseasca pacea si linistea. Inghiti in sec si il privi, nu parea genul de om care putea sa omoare pe cineva insa pentru toate exista un inceput. Ea nu era genul sa judece, orice om daca gresea isi platea greseala.
  
  - Da..pierzi notiunea timpului, insa sunt sigura ca meriti sa iti gasesti pacea. Nu conteaza ce ai facut, ceilalti nu au dreptul sa te judece. Nimeni nu are dreptul sa o faca, iar eu sunt sigura ca iti poti gasi pacea si linistea daca treci de lumina. Spuse ea privindu-l zambind, chiar nu-si putea imagina ca el era genul de om care a facut lucruri ingrozitoare, pur si simplu nu putea. Ea mereu vedea partea plina a paharului si era optimista, insa acum ca era fantoma chiar disparusera chestiile astea, dar acum ca il incuraja pe el..brusc revenisera.
  
  - Nu pot..povestea mea e destul de trista zic vrajitorii care o stiu, doar ca am cateva lucruri de lamurit si nu pot sa plec. Eu eram insarcinata cu copilul logodnicului meu, urma sa-i spun in ziua nunti..dar nu am mai apucat si nu pot sa plec fara sa stie asta. Continua ea oftand, Gaspard trebuia sa stie asta..insa ea niciodata nu avea sa spuna ca el o omorase, pentru a ajunge la Devoratori, nu ar fi suportat gandul ca el sa se simta vinovat.