now is no fun

[Will O'Shea]

• Nick îşi strânse lucrurile din spatele tejghelei, privindu-l fugar pe Zeus, care stătuse până atunci cuminte într-un colţ, molfăind nişte oase pe care Larry reuşise să i le salveze şi i le dăduse 'cadou'. Nu era chiar muţumit de ele, pentru că era obişnuit cu mâncare mai bună de la Nick, însă îi era suficient de foame încât să le mănânce fără să comenteze. Fusese o zi lungă pentru el. De obicei stătea în casă pe timpul programului de muncă a stăpânului său.
  
  Însă în acea dimineaţă, pe Nick nu îl lăsase inima să plece fără el când îl vazuse atât de jucăuş şi fericit.
  "Am plecat, Larry," strigă Nick fără să se întoarcă în momentul în care ieşi pe uşa mică de lemn de la 'Ceaunul Crăpat', deodată cu câinele său.
  Zeus mergea credincios în dreapta lui, cu coada mişcânu-i-se dintr-o parte în alta, aruncând din când în când câte o privire spre stăpânul lui.
  
  Brusc, câinele o luă înainte, labele lui lovind încet şi repde pământul, apoi rupând-o la fugă în faţa lui Nick. În scurt timp, barbatul îsi dădu seama ce vazuse Zeus atât de interesant încât să fugă în direcţia opusa lui. În faţă se contura silueta unui om, înalt si bine-făcut, cu o expresie bine-voitoare pe faţă. Se aplecă şi îl mângâie pe Zeus. Nick nu simţi nevoia să îşi ceară scuze pentru faptul că câinele lui aproape îl doborâse, se părea că îi făcea plăcere.
  "Zeus, vino aici,", spuse, pe o voce ademenitoare. Câinele se întoarse şi i se alătură stăpânului său. "Sper că nu te-a deranjat," continuă, adresându-i-se necunoscutului.