Wild world

[Kurt F. Malfoy]

• Visele raman unde sunt iar cosmarurile devin realitate,incet-incet. Imi fac griji,familia mea si conditia mea e pe cale sa se duca de rapa. Nu mai am chef de nimic,aproape de nimeni si ma duc catre un drum gresit. Imi e frica. Pentru prima data in viata,e acea frica,nu una copilaroasa. Si am nevoie de un adapost. El m-a refuzat - un refuz e un refuz,da,in ciuda faptului ca a incercat sa fie delicat - si a promis in schimb sa imi ramana alaturi atata timp cat destinul ne va tine uniti. Nu a fost intamplator,stiu.
  
  La doua ore dupa vestea asta am trecut prin ceva aproape la fel de rau si am plans. Fiindca mi-a fost teama. Teama sa nu il pierd pe cel mai important barbat din viata mea,la care tin cel mai mult - tata - si sa nu distrug o familie,o viata,o legatura rece si totusi existenta. M-am invinovatit si am avut nevoie de jumatate de pachet de servetele sa sterg usoarele urme de pe fata si multa apa rece ca sa imi treaca. Si oamenii se uitau atat de ciudat la fata mea rosie,la ochii care inca mai lacrimau.
  
  A urmat febra musculara,durerea si amintirea lui. Amintirea celor doua ore petrecute pe strazi,ca un om al strazii. Rusinea fata de vecini,fata de o persoana pe care am intalnit-o intamplator. E ciudat,stii? Eram furioasa,speriata si franta insa in acelasi timp ma gandeam la ochii lui,la faptul ca s-a purtat ca un gentleman de fiecare data. Ca m-a prins de brat si ca m-a iertat cand am inceput sa aberez. Fiindca suntem cei mai buni prieteni desi m-a ranit ... M-a ranit tocmai eleganta cu care m-a respins. Ironic. Preferam sa tipe si sa ma lase in mijlocul peronului,sa se piarda in intuneric.
  
  Apoi a venit tata si au inceput problemele. Eu am fost slaba,am plans isteric si am tipat. Si am avut dreptate fiindca daca nu faceam asta,daca nu eram eu centrul lor,al discutiei - desi am fost,pana in clipa in care s-a ridicat tonul si singurul lucru care m-a ingrijorat a fost sanatatea lui,starea in care se afla - probabil ca nu pierdeam un viitor,o alternativa proasta,ci un tata,un prieten,un salvator. Imi pare rau ca s-a ajuns la asta.Ca l-am facut pe prietenul meu sa fie dezamagit de mine,ca mi-am speriat toata familia,ca am distrus un plan,o intelegere.
  
  Sper ca la noapte sa fie bine. Sper sa nu am cosmaruri. Voi tine strans plasa de vise de la el si ma voi ruga la toti zeii ca ziua de maine sa fie mai buna. Ai grija,Destin,de mine. Ai grija de noi toti caci furtuna se apropie iar adapostul nostru nu are nici macar fundatie,noi suntem copiii furtunii,crescuti insa in soarele verii.