you don't ask why about love

[Kurt F. Malfoy]

• Ii atinse umerii inca o data,dorind sa o tina cat mai mult acolo. Nu stia cum avea s-o caute fara sa atraga atentia dar stia ca il iubea. Nici o femeie nu il mai iubise asa - vinovat,pasional,sincer,aproape obsesiv. Stia ca era cel mai bun aliat al lui,stia ca era fiinta in care se putea increde neconditionat. Stia,stia ca nu castigase doar o admiratoare,ci o femeie care sa-l sustina in tot si-n toate. Oh,el si norocul lui chior! Uneori se intreba daca nu era doar o chestie auto-impusa,alteori era chiar sigur ca cineva acolo sus il iubea nespus de mult. Oare Susanne era micul lui inger pazitor,desi o ucise cu sange rece? Ea avusese o putere de iertare aproape supra-omeneasca. Pana si cand venea vorba de destin si lucruri aproape divine,in viata lui intervenea femeia. Cat de ciudat...
  
  '' Dar nu a fost un pacat. Daca dragostea,chiar si cea trupeasca,ar fi un pacat,inseamna ca nasterea unui copil ar fi motiv de a iti pierde mintile,ar fi o condamnare la viata vesnica si chinuitoare in Iad. Inseamna ca tu si eu am fi povara parintilor nostri,sentinta fatala. Nu te mai blama atat,nu mai fi pesimista.''
  
  Continua sa o tina aproape de el,sa nu ii dea drumul. Nu vroia s-o piarda,nu neaparat fiindca ar fi iubit-o,ci pentru ca o respecta enorm. Nu intelegea de ce. Poate fiindca semanau,oarecum? Da. Dar ea era varianta mai feminina,cu o gandire mai feminina si mai intortocheata. El era dintr-o bucata,iti spunea totul verde in fata,fara mistere,fara ascunzisuri. Din pacate.
  
  ''Te voi cauta...dar numai daca ramai. Daca pleci acum,chiar acum pe acea usa,jur sa uit totul sau dimpotriva,sa ma rog zeilor ca tu sa ai cea mai cruda soarta caci daca pleci,o sa ma ranesti. Asta vrei,sa sufar?''