underneath the city lights

[Ivy Thibault]

• "25," zâmbi Ivy.
  Erau şase ani între ei, deşi nu conta. Nu i se părea absolut deloc importantă vârsta. Conta doar ce aveai în căpăţână şi puţin cum arătai. Victor avea doar câteva riduri de expresie lângă gură şi ochi, ceea ce îi dădea un aer de adult. Ivy avea genul de faţă care îmbătrânea mai greu. Când era mică şi avea vreo 14 ani, lumea o credea de 12. Ceea ce o deranjase foarte tare, mai ales când începuse adolescenţa. Însă de când împlinise 23 de ani, femeile începuseră să o caute să o întrebe cum de îşi păstrează acea rotunjime a studenţilor.
  Oftă, amintindu-şi şi îşi dădu părul din ochi cu un gest obişnuit.
  "Ar fi trebuit să mă vezi anul trecut. Am petrecut ceva timp cu Julieta, încercând să mă decid ce culoare se îmi fac părul. A trecut ceva timp până m-am decis la blond-cireş, apoi am trecut la asta," făcu ea, gesticulând spre părul ei aproape alb.
  "Am aflat cu ceva timp în urmă că Julieta e sora mea," explică Ivy, amintindu-şi că probabil Victor habar nu avea. "Însă tot orfană rămân. Se pare că părinţii mei sunt morţi."
  Nu prea părea rău, pentru că nu îi cunoscuse. Deşi voise foarte mult să o cunoască pe mama ei. I se spusese că Edie fusese o femeie independentă şi cu un caracter puternic, care spunea totul pe faţă. Toată lumea îi spunea cât de tare seamană Ivy cu ea, şi fata fusese de aceeaşi părere după ce răsfoii un album de familie.