What is and what should never be.

[Effy K. Dietrich]

• Îi părea un miracol că reuşise să se ridice din pat în ziua aceea şi că era în stare să umble ca şi cum nu se întâmplase nimic. Era moartă de oboseală, nici nu vedea clar pe unde merge, iar capul o durea îngrozitor. Şi asta numai fiindcă stătuse întrega noapte punând în ordine tot felul de fişe şi dosare. În astfel de momente regreta că se angajase la Minister şi nu rămăsese la vechea ei slujbă la Ollivander's. Prefera să şteargă de praf cutiile pentru baghete decât să se încurce în hârtii. Ah, trebuia să treacă într-o zi pe la magazinul de baghete, măcar să-l vadă pe bătrân.
  
  Clipi de mai multe ori când o pală de vânt o lovi direct în faţă şi îi împrăştie părul şaten-deschis peste faţă. Îşi trase forţat tricoul gri, lung, cu diferite modele pe el, peste colanţii negrii şi se blestemă în gând că se îmbrăcase aşa de subţire. În mintea ei, probabil, încă era vară. Acum, sincer, când se dusese şi aceasta? Dacă nu ar fi văzut iarba uscată şi frunzele arămii ar fi zis că cineva îşi bătea joc de ea.
  
  Effy se întoarse brusc când auzi vocea. Îşi miji ochii, privind-o atent pe persoana din faţa ei.Avea halucinaţii, sau ceva?
  "Nu cred! Evelyn!" Aproape că ţipă, făcând ochii mari şi o cuprinse într-o îmbrăţişare caldă.