I believe I can fly!

[Anastasija Vodianova]

Rainer era un tip de care Anastasija nu voia sa se desparta in mod special. Nici in momentul asta, nici dintr-o posibila relatie de orice fel, pentru ca parea a fi o persoana cu care daca nu avea ce sa vorbeasca (printr-un nenoroc fantastic), ar fi avut cum sa-si ocupe gura, corpul si timpul.

Rase cand auzi ca el nu isi dorea un viitor. "Mari scule pe la minister au fost si altii si nu au rezolvat nimic. Au murit singuri si necunoscuti."

Il privi cu atentie, zambindu-i increzatoare. "Orice se cere si se vinde cu un pic de reclama potrivita. N-ai auzit de zvonuri si reclama falsa? Aia e ce-ti trebuie tie."

Ridica din umeri in semn de nimic. "Se poate spune ca ma descurc mai bine, ii am pe ai mei care mi-au dat partea mea de bani si i-am investit cum am stiut mai bine. Norocul prostului, ce pot sa zic? Ceea ce ma framanta pe mine acum este cate prostii trebuie sa rezolv de dragul scumpului meu tata si oamenii absolut ingrozitori pe care trebuie sa-i distrez." Ofta. "Aproape ca-mi vine sa fug in lume; daca nu as fi atat de aroganta as face-o sincer."