A star, a wish and too much free time

[Colin Hawkeye Rovson]

Colin privi cu ochi calzi micul moment si se ridica intr-o clipita. Isi puse o mana cu degete lungi pe umarul ei si ii zambi linistitor. Nu o imbratisa pentru ca, unu la mana, era ceva prea intim si doi la mana, ultima oara cand facuse asta cu o colega de Casa, Ema, aceasta se plansese ca aproape o strivise. Mda... bazeaza-te pe ea ca vei avea intotdeauna cu cine sa te sacai.
" Nu, Doamne fereste! E mai bine sa te descarci. Si apoi, eu nu ma plictisesc repede" chicoti el, desi isi alesese prost momentul.
Hawkeye stranse mana in jurul umarului ei mic; un gest tacut de a o linisti. Regreta ca intinsese intrebarea. Ofta usor, gandindu-se la tot felul de scenarii prin care trecuse Calliope. El unul nu avusese parte de cine stie ce necazuri, insa prieteni dragi lui da. Si invatase, stia din suferinta lor, cat de grea poate fi viata uneori. Cum ajungi sa te intrebi cu ce ai gresit pentru a intampina asemenea soarta. Dar tot de la prietenii sai, cei care reusisera sa treaca peste problemele lor, invatase cat de folositoare se dovedisera in final experientele. Erau cele mai bune metode de a te invata pe tine insuti si de a-ti intari caracterul. Si apoi, mai era o expresie veche ce se dovedea cat se poate de adevarata: ' Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce'.
" Nu incerca sa uiti trecutul" spuse el intr-un final, cu privirea departe. " Asa uiti cine esti si ce poti deveni. O sa ajungi sa te pierzi. Trebuie sa imbratisezi trecutul, oricat de dificil a fost, sa-l primesti ca pe un prieten, caci trecutul e... trecut si nu mai ai ce-i face"