A star, a wish and too much free time

[Colin Hawkeye Rovson]

Mainile lui se stransera in pumni. Nu stia daca era din cauza cazaturii de mai devreme sau daca stransese atat de tare incat unghiile intrasera in carne, dar simti un strat fin de umezeala.
Linistea era apasatoare, dar intr-un tarziu, Colin ofta. Mda... Callie avea dreptate. Poate ca pana acum ar fi fost amandoi morti, dar incapatanarea lui naturala nu-l lasa sa nu se gandeasca la ce s-ar fi intamplat daca lucrurile decurgeau altfel. Poate ca putea sa faca ceva, sa gaseasca o vraja suficient de repede. Isi lasa gandurile sa alunece in toate directiile.
" In primul rand, nu o sa-ti tin morala" spuse Hawkeye, iar vocea sa era calma, calda, dar si un pic distanta. " Inteleg ca ai intentionat sa faci ce considerai ca e mai bine si apreciez. In al doilea rand, nu mai pleca asa de langa mine pana nu iesim din locul asta uitat de Dumnezeu. Si nu spun asta fiindca vreau sa fac pe seful, dar mi-ai tras o sperietura de moarte. In al treilea rand, ma bucur sa vad ca esti ok."
Mainile i se relaxara si el ofta din nou. Hawk schiopata un pas si o stranse pe Soimeanca intr-o imbratisare de urs. Cand se retrase, probabil lasand-o pe fata sa respire din nou, privi in spatele ei pe deasupra capului blond. Incepu sa mearga spre locul de unde venise - din moment ce blocase drumul -, sprijinindu-se usor de parete. Isi tinu spatele drept si isi intoarse privirea spre fata.
" Si Callie... Multumesc!" zise Hawk sincer si o astepta sa vina langa el. [b]" A... Ce s-a intamplat cu chestia aia? Stii tu, mare, lung de vreo 20 de metri, acoperit de solzi, limba bifurcata si sasaitor" glumi.