Das Parfume

[Artimei N. Denver]

O strinse da talie cind acesta se asezase in bratele lui. Se asteptase ca ea sa se mai joace, dar separe ca si singura vroia asta, vroia sa fie numai a lui. Tot ce-i spunea ii era peste puteri sa auda. Cind un asemnea inger sta in brate, e cam greu sa te concentrezi in alta parte. Si totusi nu scapase nici un cuvint. Si cum ai platit ultima data? Raspunsul veni printr-un gest. Vazu incheietrua si fusese cuprins de un tremurat involuntar. O strinse si mai tare de talie si ii lua mina. Era de-a dreptul inuman, pielea ei era atit de fina, iar ea atit de fragila si un nu stiu cine a indraznit sa-i faca durere. Urmatoarele fraze nici nu le auzise. In cap aparuse un dulce plan de razbunare pe care mai devreme sau mai tirziu avea sa-l aplice. Ii mingiase usor cu buzele zona afectata. Sufletul i se umplea de singe cind vedea, il durea si pe el pentruca nu o putea proteja de toti si de toate.

O saruta si el cum o acuratete deosebita, de obicei punea toata pasiunea lui in saruturi, dar cum sa temea sa nu o faca sa sufere. Uneori i se parea ca doar cu simpla privire ar putea sa o ranesca. Hai sa facem altfel, ii duci certificatele si sa nu te mai prind pe acolo. Pur si simplu vreau sa te protejez si o sa fac tot ce-mi sta in puteri. Pentru asta insa si ridica incheiatura ei vatamata o sa platesca si nu glumesc. Esti cea mai scumpa fiinta pe care o am. Se simtea puternic, pur si simplu miniunat atunci cind erau doar ei, iar ea era o minune, ingeras care dorea sa fi cu el si facea totul in fuga pentru ca timpul ramas sa-l petreaca impreuna.

Chiar daca afara batea ploia si poate ca nu era el mai potrivit moment, ii venise o idee despre cum puteau sa plece de acolo. Ai fost vreo data in piele unui alpinist?