Oh, you know, I'm fine. I just came from the dead

[Colin Hawkeye Rovson]

Colin isi pleca privirea in pamant, incercand sa para cat mai jigarit posibil. Iar asta, in ciuda pansamentelor si a locatiei, nu-i iesea prea bine.
" Eh, nu dau nume de cod la orice si oricine. Dar aici a fost necesar!" se apara el. " Obisnuiesc sa cant la chitara si de obicei imi folosesc emotiile. Daca m-as apuca sa-i cant intruna numele, s-ar dezlantui iadul. Cel putin Spencer Athinkson ar face misto de mine toata ziulica... Mai ales cand e ea de fata...."
Ofta si-si prinse capul in maini.
" Totul e asa complicat..." incepu el incet. " Stiu ca asta simt si stiu ca vreau sa-i spun si imi imaginez in fiecare seara cum ar fi zilele cu ea... Dar mi-e frica. Am o teama pe care nu mi-o pot explica si al carei miez nu-l pot intelege. Si nu-mi place sa nu inteleg..." mormai Hawk.
Isi incorda musculatura spatelui, insa nu facu nicio miscare. Ramase asa pana cand umerii incepura sa-l arda, iar muschii bazinului sa-l intepe. Dar tot nu se misca. Statea asa, cu ochii cufundati in intunericul din spatele pleoapelor, toata siguranta de mai devreme pierduta din cin stie ce motiv. Nu, nu pierduta. Ascunsa.