you were never meant for this world

[Lexie Stryder]

• Lexie o ascultă pe femeie, încercând să reţină conversaţia. Partea ciudată atunci când vorbeai cu o fantomă era că nu ştiai niciodată când se poate întoarce toată situaţia pe dos. Spiritele erau imprevizibile. Asta era teoria viperinei. Poate că personalitatea şi mintea fantomelor au fost atât de zguduite de moartea lor încât sensibilitatea le-a crescut. Probabil că de aceea nu voiau să vorbească despre moartea sau viaţa lor.
  
  Cu toate astea, acea femeie nu părea să urmeze acele teorii din mintea lui Lexie. Părea că ar fii vrut să împărtăşească poveştile vieţii, că tânjea după acele vremuri şi că i-ar fii plăcut să le aducă înapoi prin cuvinte. Lexie simţi un nou val de curiozitate, însă îl ignoră, gândindu-se că, fantomă sau nu, oamenii nu apreciau niciodată persoanele băgăcioase.
  Doi septembrie...nu îi spunea nimic. Nu ştia că există niciun eveniment, nicio cheste interesantă sau tristă în acea zi. Pentru Lexie, doi septembrie fusese mereu o zi banală şi obişnuită.
  
  Deci şi femeia fusese profesoară de Poţiuni la Hogwarts. Atunci ar fii putut să o găsească relativ uşor. Erau o grămadă de cărţi în Bibliotecă care ţineau evidenţa profesorilor. Trebuia numai să găsească o profesoară de Poţiuni care murise pe 2 septembrie şi trăise prin anii 30'-40', după haine.
  'Lexie Stryder,' spuse Lexie, dând să îşi întindă mână, cum făcea de obicei când făcea cunoştiinţă cu cineva. Se opri la jumătatea drumului, dându-şi seama că nu avea cum să dea mâna cu o fantomă. 'Şi numele tău?'