Sortarea

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawkeye isi incrucisa bratele la piept si isi lipi talpa piciorului stang de perete. Frate, dar bobocii astia nu se mai terminau! Incerca sa-si ocupe mintea cu nimicuri. Isi stramba usor buzele, musca interiorul obrajilor si isi continua asteptarea. Trimisese si cateva priviri reci si expresii plictisite in directia colegilor de la masa Soimilor, atunci cand vedea cate un baiat imitandu-i pozitia corpului si facandu-i in ciuda. Era o gluma, da, Hawk putea intelege asta si chiar il distra, insa nu se putea abtine sa nu-si planuiasca razbunarea pentru cand avea sa ajunga in Turn. Da, in Turn. In Sala erau prea multi posibili martori ca sa-i lipeasca cuiva adidasii de podea.
Aplauda ocazional si ii urmarea cu privirea cum se indreapta spre masa Casei la care fusesera sortati. Din cine stie ce motiv, de fiecare data cand un elev era repartizat la Astropufi, Hawk isi infigea spatele in zid, de parca ar fi incercat sa dispara in el. Isi roti privirea plictisit, uitandu-se cand la profesori, cand la colegii lui, cand la boboci. Trecu repede peste o pereche de ochi albastri ce se uitau inapoi spre el. Abia dupa cateva secunde realiza ca asta fusese neobisnuit. Isi intoarse capul, incercand sa detecteze privitorul. Se dovedi o misiune putin cam grea si oarecum ciudata, insa nu se dadu batut. Fusese o scanteie pe care o descifra cam lent. Un fel de incurajare? I se paruse?
Inchise ochii, reluand imaginile in minte. Colin isi primise porecla taman pentru ca observa si retinea lucruri, asa ca se concentra asupra acelei priviri. O vizualiza in minte, inregistra nuanta de albastru si-si deschise ochii, reluand cercetarile. Aha! Era o fata inaltuta, slabuta si cu parul de un roscat inchis. Judecand dupa trasaturile fetei si dupa lipsa emblemei, putea sa bage mana in foc ca era o boboaca. Incepu sa se indoiasca de faptul ca ea era cea care-i atrasese. Fata nu se uita la el si nu-i vedea prea bine ochii.
Arunca o privire rapida spre masa profesorilor si se strecura langa ea. Se opri pe vine langa bancuta de la masa Astropufilor si ii puse mana pe umar. Cand ea se intoarse, Hawk ii cerceta repede ochii. Da, ea era. Urma o clipa penibila de liniste, iar Soimeanul isi retrase mana. Afisa un zambet prietenos si vorbi, intinzand mana dreapta.
" Bine ai venit! Eu sunt Hawkeye!"