Silence in the night

[Dimitri Belikov]

• In jurul lor se lasa o tacere mormantala. Vantul era singurul care misca frunzele in incercare de a trezi ceva la viata. Luna aparu dintre nori luminand difuz poienita. Lumina care iti era necesara pentru a observa acele detalii esentiala in unele cazuri.
  Si ca tot veni vorba de detalii, Dimitri isi dadu seama din tonul vocii fetei ca subiectul abordat nu era unul tocmai pe placul ei. Pana la urma ceea ce i se intamplase nu il privea pe el sub nici o forma.
  Nu era nevoie sa se uite in directia in care ochii Rosei cautau miscare. Simpla ei miscare brusca a capului ii spusera ca mica lor discutie trezisera ceva din somnul norcturn. Nu mai erau singuri. Isi puse o mana pe umarul Rosei pentru a o opri. Aprindere varfului de bagheta le-ar fi dat in vileag locul unde se aflau. Isi scoase la randul sau bagheta din buzunar ascultand cu atentie. Daca ar face liniste ar putea sa dea vina pe vant. Dar nu are prea sigur ca asa avea sa se intample.