A picture is a poem without words.

[Dimitri E. David]

Rămâne cu ochii închiși preț de câteva momente în care, pe bună dreptate, se afundă în propriile gânduri ce-l măcinau încă de la o vârstă fragedă. Mereu își spunea în sinea lui că toate au trecut și trebuie să se axeze pe prezent și viitor, dar momentele nostalgice își mai făceau simțită prezența din când în când. Își strâmbă slab buzele la toate acele gânduri și brusc, revine la realitate când aude o voce masculină, din dreptul său. Deschide încet ochii, irișii de un negru intens ațintindu-se către persoana respectivă.
” Da, acum este. Mulțumesc de întrebare.. ” rostește pe un ton foarte calm, accentul rusesc făcându-și prezența chiar dacă nu dorea și îi zâmbește finuț, dar politicos tânărului. Îi zărește emblema în cele din urmă și rămâne la fel de liniștit, oricum nu făcea diferențe între persoane atâta timp cât era acel bun simț de care el mereu ținea cont. La nici câteva momente, zărește la câțiva pași de ei o tânără brunetă ce-și scăpase teancul de cărți din brațele firave - sau mai bine zis, avea loc un mic accident. Chiar și pentru el era firesc să nu stea acolo ca o statuie. ” Scuză-mă doar un minut. ” îi spune tânărului șaten din dreapta lui și pășește către fata respectivă, sărindu-i în ajutor.

OOC: Nu este nici o problemă ^_^