Do you remember standing on a broken field?

[Colin Hawkeye Rovson]

Hawkeye lovi cu piciorul in pamant, scapand astfel de ultimul sir de nervozitate. In locul lasat liber de enervare se strecura obiectivitatea si logica. Se uita indelung la cele trei usi.
" Depinde din ce punct de vedere privesti, Sandy" vorbi el incet, cu vocea usor ragusita. " Da, pe de o parte, ar fi a treia usa. E urata si nimeni nu ar alege-o, asa ca e cea mai buna acoperire. Pe de alta parte, poate reprezenta exact opusul. Faptul ca e in halul asta nu e ceva care-i ascunde valoarea. Eu unul asa as vedea pierirea..."
Isi puse bagheta la loc si continua cu analiza, destul de presat de timp.
Sigur nu e a doua usa. Avea un feeling in legatura cu ea. Avea niste culori frumoase, da, dar nu iesea in evidenta. Parea genul de usa de decor. Hawkeye ciocani in ea, iar sunetul era gol si lipsit de volum. Prima usa avea un sunet cu ecou, iar ultima nu avea sunet deloc.
" Nu inteleg..." murmura el.
Nu stia cum era cel mai bine sa procedeze.
" Eu zic..." reusi Colin sa articuleze in final. " Eu zic sa mergem fiecare pe cate o usa. Poate ca e vorba de o smecherie... Sigur e..."
Poate era o pedeapsa pentru felul in care vorbise. Din moment ce batranul le putea citi gandurile, stia ce ar alege fiecare. Poate ca in felul asta, Sandra avea sa fie in siguranta. De el... Nu prea il interesa in acel moment.