damn their killing, damn their lies

[Eric Grimm]

Se uita la Alain cum avea un moment de casnica si il bufni rasul, imaginandu-si-l cu sort colorat, parul prins cu bonetica alba de cofetareasa si eventual in chiloti de dantela, ca sa fie si sexy. De-aia nu avea Eric prieteni, pentru ca era un ciudat cu o imaginatie bolnava. Asta si nu suporta oamenii, dar asta e monolog pentru alta data.

"Nu stiu unde ce femei cunosti tu, dar in general nu cedeaza greu. Se deschid ca florile si se-nvart dupa... ma rog, si se-nvart ca dupa soare."

Daca domnisoara cu care aveau placerea nu era virgina, nici nu o infipsese cineva intr-o saltea suficient de bine cat sa ii scoata prostiile din cap. Da, era frumos sa ai un flirt mai lungut si sa dai din gene seducator, dar rar si intr-un decor potrivit. Sa aplici galanterii pe pamantul unei paduri era la fel de normal si comod cu a pune o canapea intr-un codru. Ca tot veni vorba... Isi misca bagheta intr-un cerc larg si in fata lui aparu o sofa moale si imbietoare.

"Eu n-am stiut ca vrei sa ne mutam aici, prietene ca nu te mai lasam sa te faci de ras cu mobila ta primitiva. N-oi vrea sa practic si ceva pescuit de subzistenta pentru familia noastra fericita?" Ii ciufuli parul si se aseza pe noua piesa de mobilier.

Cu ochii intredeschisi se uita spre India si ii facu cu ochiul in timp ce mangaia delicat locul de langa el. Era plictisit si parca ar fi vrut sa se distreze putin. Cu toate astea, se gandi din nou cand si mai ales daca avea sa se intoarca vreo veste buna la ei.