Be quiet or be dead

[Julieta D. Thibault]

• Avusese un sentiment de placere cand palma ei facu contact cu obrazul lui, macar atata pentru ca o urmarise ca un pradator iar ea...ea acuma trebuia sa-si ingrijeasca ranile si sa aiba grija sa nu-l mai intalneasca veci.
  Lua o gura mare de aer si isi tinu respiratia cand el intoarse capul, nestiind ce avea sa faca. Ranjetul acela batjocoritor i fixa ochii cercetasei cu rautate si faptul ca sigur nu o asculta ce zicea, o facea sa-si doreasca si mai mult sa-l sugrume. Evita contactul cu el in momentul in care o analiza din cap pana in picioare si incepu sa rada si ea batjocoritor cand auzi prima replica.
  - Asa e, te simti mai bine daca o sa-ti spun ca am sa mor si nu o sa-mi duca nimeni lipsa? Bine, fie. Murmura ea si isi musca buza inferioara simtind o vanataie pe obrazul din dreapta insa facu in asa fel incat sa nu se observe. Il impinse intr-un mod destul de urat cand el se apropie de ea si i sopti la ureche acele cuvinte, schita un zambet fals si spuse:
  -Eu.. Insa brusc fusese intrerupta de faptul ca el isi atinse nasul ei de al lui si il simti atat de aproape insa furia ce o avea in ea acuma era gata sa explodeze, niciodata nu mai stransese atata furie in ea ca acuma si nu stia cum de o tinea sub control. Il impinse inca odata dandu-se cativa pasi in spate si zise:
  - Dute dracu. Sa nu mai indraznesti in viata ta sa ma atingi. Murmura ea si apoi isi lua ramasitele de bagheta de pe jos si se intoarse cu spatele mergand spre iesirea din padure.