damn their killing, damn their lies

[Isolde du Maurier]

• Tresări când Edward se întoarse şi se aşeză lângă ea, deşi mai aproape decât îşi amintea, şi încercă să rămână calmă.Începu să-şi împletească părul, uitându-se fără poftă la bucata de carne de căprioară. Aproape că i se făcea rău. Auzi întrebarea bărbatului şi îi zâmbi, umezindu-şi buzele.
  "În trecut obişnuiam să fiu balerină, dar acum...sunt profesoară de Vâjthaţ la Hogwarts." răspunse ea supusă, continuând să se joace cu părul.
  
  "Invitată unde? În paturile voastre? Hmm, dacă mă gândesc mai bine, e o idee acceptabilă, doar că...", îi răspunse ea lui Alex, zâmbind într-un mod destul de dubios, însă nu continuă, fiindcă îşi dădu seama că vorbise fără să gândească. Acum trebuia să mai şi dreagă gafa asta, pentru a nu părea o blondă neblondă cu o chestie lipicioasă şi netedă în loc de creier. "...nu obişnuiesc să mă trezesc în aşternuturi străine", continuă, nesigură pe sine.
  
  Inconştient, sau poate că totuşi nu fusese atât de inconştient, îşi întise picioarele în faţă, peste ale lui Edward, însă nu se sinchisi să şi le retragă. Îşi mulţumi în gând că în acea seară avusese inspiraţia să îşi ia pantaloni, şi privi mulţumită culoarea neagră a acestora. Chiar şi cu pantaloni, tot îi plăceau picioarele sale lungi şi formate de la balet.