For both friend and foe alike

[Ema Snow]

Ema isi muta privirea de la unu la celalalt, ridicand usor din sprancene si incrucisandu-si bratele la piept. I se paru ca-l aude pe pusti murmurand un multumesc, dar ignora fapta. Se abtinu sa faca misto de Hawkeye si se abtinu sa o contrazica pe Sandra. Isi putea da cu usurinta seama cat de puternica era tanara.
" Mergem" murmura ea si porni inaintea celor doi.
Isi aprinse bagheta ca sa lumineze calea. Se uita mereu inainte, cu barbia usor ridicata. Simtea aerul ingreunat de umezeala si mirosul sfaramicios de mucegai. Insa isi inlatura din minte imaginile referitoare la ce ii astepta mai in fata.
" Cand vorbeam de podea alunecoasa... Sa nu va panicati, ok? Si ar fi indicat sa priviti numai inainte"
Mai inaintara putin, iar Ema isi dadu seama ca se apropiau de zona. Isi stinse bagheta si o reaprinse, de data asta lasand-o sa emita o lumina mai slaba. Era suficient de puternica incat elevii sa vada pe unde merg, dar nu si ce se rezema de pereti. Soimeanca isi reprima scarba care i se ridica in gat atunci cand isi aminti. Sangele de pe podea... Mirosul inabusitor si scheletele aproape dezvelite de pe margini. Bine macar ca nu erau insirati pe o distanta mare. Probabil ca erau doar cinci metri. Soimeanca se intreba daca ar fi trebuit sa le spuna celor doi.