For both friend and foe alike

[Ema Snow]

Ema astepta usor indignata sa-i dea un avans baiatului. Cu grija, se lasa si ea sa alunece. Era un drum tare lung din cate se parea. Vantul ii biciuia fata, parul se incurca in spate, iar palmele ei ieseau din cand in cand din contact cu genunchii. Intr-o clipa nebuneasca, Ema isi duse palmele la ceafa, protejandu-i gatul.
O bifurcatura. Soimeanca se gandi repede incotro s-o ia. Ala-bala-la naiba! Dreapta! Dreapta! Se lasa cu toata forta spre dreapta.
Ceva era diferit. Un sunet in plus. Ca o apa curgatoare. Si viteza. Era sigura ca i se marise viteza. Observa cascada si incerca sa se agate de orice putea. Trebuia sa incetineasca, trebuia sa faca ceva. In zadar isi arunca bratele in jur, caci totul aluneca sub atingerea ei. Bagheta! Ema incerca sa prinda bagheta, insa isi pocni degetele si si le retrase cu un sasait printre dinti. Isi duse mana ca sa-si acopere gura si nasul, lasandu-se luata de forta ce o purta. Lua o gura mare de aer.
Apa. Peste tot in jurul ei era apa. Se uita disperata dupa o sursa de lumina, insa putea zari nimic. Bule. Bulele create de cascada lovind apa. Se lua dupa ele si iesi la suprafata. Dandu-si parul ca o perdea din ochi, Ema se uita in jurul ei. Nici urma de Sandra sau de Hawkeye. Se ruga ca ei sa nu o fi luat in cealalta parte.
Inota cat de repede putea, scufundandu-se pe sub stanca si iesind in pestera. Insa Ema se grabi sa-si umple plamanii cu aer si se alese cu o gura sanatoasa de apa. Isi ridica capul deasupra apei, tusind cu putere.