damn their killing, damn their lies

[Isolde du Maurier]

• Aproape că îşi retrase picioarele sub un impuls, însă se stăpâni, continuând să fie calmă. Sau cel puţin, aşa spera. Îi zâmbi lui Edward, însă îşi întoarse privirea, urmărindu-l pe Alex.
  "Cine e Julia, baby?"întrebă ea, amuzată, prefăcându-se geloasă.
  
  Era conştientă că intrase într-un joc nu prea inocent şi cuminte, şi nu ştia cum anume avea să iasă de acolo. Mai ales cu glumele şi ideile perverse ale celor doi. Se întoarse la Edward, privindu-l încruntat.
  "Nu cred că vreau să aflu metodele tale, baby", rosti ea, privindu-l serioasă.
  
  Brusc, totul i se păru atât de patetic şi clişeic. Ea, ca o domnişoară care făcea pe inocenta şi părea cât se poate de frivolă, însă care, pe undeva prin adâncul ei, urmărea altceva. Iar ei, făcându-i jocul, încercând s-o îmbie să cedeze. Nu era sigură ce anume avea să aleagă, însă îşi spuse că se va gândi la asta mai târziu.