questions

[Ivy Thibault]

• Ivy inspiră aer adânc în piept, încercând să îşi calmeze toate sentimentele care o invadau. Era ca şi cum ar fi adolescentă din nou, vorbea ce gândea şi se enerva din orice. În mintea ei era un fel de ghiveci, plin de iubire faţă de Kurt, ură faţă de Ophelia, curiozitate faţă de ce va urma, frică, entuziasm, speranţă, şi, Ivy fu surprinsă să descopere, o urmă de regret. Îşi dădu seama că oficial era mamă, că nu mai avea libertatea de altă dată. Că de acum înainte, oamenii o vor privi ca pe o femeie slabă, în umbra soţului ei, care are grijă de copii. Exact ceea ce ea nu voia cel mai mult. Ea îşi dorise din totdeauna să fie femeia puternică, cea care nu depindea decât de ea însăşi şi, eventual, de un viitor partener. Femeia liberă, care se bucura de putere şi de iubire, spioana ce reuşea să iasă vie din orice misiune, Devoratoarea devotată. Şi simţea cumva că nu era pregătită să renunţe la toate astea.
  Ivy îşi analiză acel mic sentiment de regret încet şi în linişte, fiind surprinsă atunci când Kurt vorbi. Chiar dacă se ţinuseră de mână până atunci, Ivy uitase complet că era şi el în cameră.
  "Nume de copii?" întrebă ea, alungându-şi gândurile într-un colţ mai întunecat al minţii. "Sinceră să fiu nu prea m-am gândit... Dacă vreunul e băiat, mi-ar plăcea să îl cheme Sirius, deşi încă nu sunt sigură. Parcă îi lipseşte acea strălucire."
  Ivy căzu pe gânduri pentru câteva clipe, amestecând literele din cuvântul Sirius, adâugând altele şi tot aşa.
  "Ce zici de Cygnus," spuse ea într-un final. "Seamănă, şi are ceva aparte," completă, visătoare.