Dreams are made out of real things

[Ema Snow]

Ema isi ridica ochii spre tavan.
" Mm... Stiu cum e... E mai rau atunci cand ai vazut lucruri pe care ti-e imposibil sa le uiti, indiferent cat de mult iti doresti asta. Asa ca presupun ca e mai bine sa lasam lucrurile la nivelul acual" chicoti ea, privind cu intelegere.
Ea nu traise situatia pe care parea sa o traiasca Rainer. Parintii ei nu insistasera niciodata ca ea sa ocupe un anumit post. Ii dadeau libertatea de a-si lua viata in maini, iar pentru asta le era recunoscatoare. Insa cumva, libertatea se intorcea impotriva ei. Ema isi dorea sa faca ceva de care parintii ei sa fie mandri. Sa aiba un loc de munca onorabil pentru ea, nu pentru cei din jur. Isi masa usor tamplele, purtata de ganduri.
Un mic zambet se forma pe buzele ei si isi ridica privirea. Ridica o spranceana.
" Un artist, zici... Sa stii ca artistii au o minte sclipitoare, fiindca e dificil sa privesti dintr-un unghi estetic, indiferent de parerea celorlalti. Dar in fine. In ce ramura a artei te-ai specializat?"
Renuntase la politeturile cu 'daca nu te superi ca intreb'. Se simtea lejer in compania lui, iar atmosfera i se parea prietenoasa si calma. Din cate isi dadea seama, nu avea sa-l enerveze asa detaliu. Si in plus, el isi dorise sa cunoasca cate ceva despre ea. Era randul Emei.