Game of life

[Evelyn Steel]

Nu credea ca va mai pune vreodata piciorul in acel loc.Stia ce insemna sa se intoarca acolo si gandul ca se afla atat de aproape locul unde petrecuse cei mai buni ani din viata parea sa o inspaimante.Ii dadea de asemenea un sentiment ciudat in stomac.Se simtea ciudat si inca nu credea ca isi gasise curajul sa isi infrunte trecutul si sa se intoarca in locul unde totul incepuse si primise un sfarsit.Si totusi,dupa aproape noua ani,se intorsese in Pestera lui Godric.

Chipul sau ce mai mereu ascundea urma unui zambet era acum tare ca piatra.In ochii verzi nu i se reflecta decat durerea ce pusese stapanire pe ea inca de cand Aparuse.Privi biserica cu un nod in gat si se indrepta inspre poarta cimitirului.Pe sub pelerina neagra purta o pereche de blugi gri si un tricou alb,alaturi de obisnuiti sai tenesi.Parul sau blond auriu era ascuns sub gluga pelerinei.Inainta incet printre morminte,recunoscand unele nume ce erau inscriptionate pe marmura rece.Dar nu se opri.

Parea sa numai ajunga la destinatie si se intreba daca si ultima oara i se paruse atat de departe.Desigur,atunci avea doar opt ani,deci ce stia ea!?Destule,era raspunsul.Dar intr-un final ajunse unde isi dori si privi in jos la marmura neagra pe care erau inscriptionate cu litere aurii numele parintilor sai.Mai intai mama sa apoi el.Chiar daca mama sa fusese o Incuiata,tatal sau insistase sa fie inmormantata acolo.Pentru ca peste cativa ani sa i se alature si el.Iar sub numele lor,era un citat ales chiar de ea.'Moartea lor va ramane un mister chiar si pentru ei.'
Dandu-si gluga jos,Evelyn isi trase nasul si privi mormantul cu lacrimi in ochi pana cand avu strania senzatie ca e urmarita si isi ridica capul pentru a vedea ca instinctele sale erau intradevar adevarate.