damn their killing, damn their lies

[Isolde du Maurier]

• Dădu din cap aprobator când auzi explicaţiile despre acea Julia, şi îşi dădu seama că dacă era cineva despre care nu se gândise a avea o mamă, ei bine, această persoană era Alex. Părea mult prea singur şi independent pentru a avea persoane carora să le pese de el. Se gândi o clipă şi îşi dădu seama că era nedreaptă.
  
  Cu părere de rău că Edward fusese smuls de sub ea, se întinse pe canapea, privind cerul şi stelele care sclipeau voioase. Luna nu era plină, şi se bucura de asta, căci altfel ar fi părut mult prea clişeic. Zâmbi şi se ridică puţin pe spate, sprijinindu-se în coate.
  "Nu, mulţumesc, nu mi-e foame. Spre deosebire de voi, eu mai iau şi mese periodice. Iar căprioara nu este chiar genul de carne pe care aş prefera-o. Poftă bună vouă"
  
  Le zâmbi dubios şi se lăsă pe spate, continuând să se holbeze la cer.