Past and Present Dangers

[Rosalie Vivienne Alden]

Răsuflase uşurată. Probabil cum nu o mai făcuse de ceva timp. Tresărise brusc, de parcă şuieratul vântului fusese atât de aproape de ea încât voia să îi şoptească ceva. Chicotise uşor realizând că fusese suflarea ei. Să se simtă din nou în largul său în Pădurea Interzisă i se părea incredibil, dar se pare că într-un final avusese dreptate. Partea bună începuse să iasă la iveală. Ema era aici şi nu îi venise să creadă că după atât de mult timp poate să îşi îmbrăţiseze vechea şi buna prietenă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca şi cum timpul nu ar fi trecut peste ele. După o lungă îmbrăţişare ca între două surori o dăduse uşor la o parte cu braţele pentru a o analiza. De ce arăta atât de ..obosită? Da, probabil că era cuvântul potrivit. Cu siguranţă aveau să îşi povestească multe, iar înfăţişarea Şoimencei îi confirmase asta. Nu se simţea bine şi era evident. Avea ceva şi bineînţeles că îi va povesti totul, cel puţin aşa spera Rose. Ea credea încă cu tărie că prietenia lor era la fel de puternică exact ca la început. După cum spuseseră ele odată .. ca două surori. Oftase brusc gândindu-se unde era acel butuc pe care se aşeza deseori când voia să mediteze .. înaintase câţiva paşi şi o chemase şi pe cealaltă fată cu ea. Zâmbise . Încă ştia locurile sale din pădure, deşi demult nu mai pătrunsese în întunericul ei.

"Hai să ne aşezăm .. Cu ce să începem? Ai multe să îmi spui, nu e aşa? Ce Dumnezeu e cu tine? Nu încerca să mă minţi . Ştiu că ai ceva, iar eu .. ştii ce am? Tot timpul din lume pentru a te asculta." , rostise Rosalie aşezându-se într-o poziţie gen 'yoga' pe acel butuc lat care îi permitea să facă orice mişcare fără a risca să se lovească. Îşi pusese mâinile sub bărbie în semn că era gata să asculte. Îi era dor de aşa o 'reuniune de familie' , o putea numi ea.