Past and Present Dangers

[Rosalie Vivienne Alden]

Uhm, probabil fusesera prea multe informatii pentru ea în doar câteva clipe. Nu întelesese prea multe, de fapt doar un singur lucru: urmarise Devoratorii Mortii. Bun, asa se explica faptul ca nu a fost lânga ea în clipa în care Tomas murise. Oricum, trecuse ceva timp de atunci si chiar voia sa uite, deci spera ca acest subiect sa fie închis cât mai curând, de îndata ce avea sa lamureasca totul cu Ema. Era sigura ca abia începusera explicatiile, deci mai avea timp destul sa asculte mult si bine de acum încolo. Din nou si din nou se forta sa zambeasca. Ea chiar spera ca nu va mai fi nevoita sa treaca vreodata printr-o astfel de stare sufleteasca, dar era clar ca nu putea fi linistita pana nu va afla toata povestea. Nu inteleg nimic, nu inteleg nimic .. , doar aceste cuvinte se repetau in mintea Rosaliei. Si oops, iar trebuia sa o ia de la inceput. De fapt, nu! Era necesar doar ca buna sa prietena sa spuna intreaga poveste cap-coada, chit ca avea sa dureze o vesnicie. Timpul era de partea sa, ceasul de la mana nu il mai avea si trebuia sa recunoasca faptul ca nici macar nu avea voie de el. Reguli pentru ea nu existau, iar restul .. ei , invatase ca timpul pe oricat de pretios ar fi ea trebuia sa il piarda, deoarece nu voia ca la batranete sa isi planga de mila ca nu a facut un lucru sau altul. Ba dimpotriva: sa planga din cauza ca s-au terminat toate momentele frumoase. Bun, un zambet sincer. Era un inceput,nu-i asa?

"Ok, continua. Chiar vreau sa stiu totul. Sunt extrem de curioasa si sunt sigura ca sunt detalii pe care chiar trebuie sa le aflu si eu." , bolborosise Rosie cu jumatate de gura, caci nici ea nu era foarte sigura de ceea ce vorbea. Ma rog, nu avea de gand sa taca din gura in caz ca mai continua, deci preferase sa o lase pe Ema sa vorbeasca. Era randul sau.